E simplu.
Cei care formează instituția parlamentului românesc se consideră un fel de elită. Aflându-se în preajma decidențior supremi în distribuția, dar nu și a administrării bugetului național, li se pare corect să își taie o felie cât mai consistentă din el, chiar dacă își exagerează meritele la dezvoltarea țării, în total dezacord cu posibilitățile bugetare ale acesteia.
Înainte de a împlini orice plan de restructurare, directivă europeană sau interes public major își trag focul la oala proprie.Este principală, ca să nu spun unică preocupare, obținerea de cât mai multe beneficii personale, îndreptățite sau nu, și reprezintă prioritatea majoră pentru cei care fac parte din aceasta instituție publică.
Dar să nu credeți că extra-sporurile se dau aici în masă, la grămadă.
Nu, cu siguranță.
Cinismului sădit adânc în filozofia de viață românească stabilește că unii trebuie să fie mai îndreptățiți decât alții, și în primul rând șefii de orice. Din personalul acestei instituții sunt privilegiați cei care au, probabil, anumite legături (conexiuni) cu persoane din conducere și de aceea au nevoie neaparat de tratament diferit.
Acest sindrom de ciocoism e întâlnit în masă, în toată societatea noastră.
Cum Hidroelectrica ființează în România ea nu putea rămâne imună la această boală,din păcate. Domnul Mătasa recomandă citirea și studierea acestui lucru care nu e primul și nici cel mai injust efect al ciocoismului.
Cred că ai noștri conducători de societate l-au implementat de mult, aplicandu-l cu succes an după an, cu consimtamantul sindical tacit.
Cui face-ți domnule Mătasa recomandarea, oamenilor de rând, conducerii sindicale sau administrative?
Oamenilor pare că le e indiferent.
Conducerii sindicale să nu-i pomenești de drepturi ca la alții pentru că nu se poate deocamdată.
Poate în următorul CCM, sperăm. Vise deșarte.
Administrația are grijă de cei pe care se bazează și sunt sigur că îi răsplătește după merit.
