8 decembrie 1991.
Eram inca student.
Fara viza de flotatnt pe buletin, am votat la Referendum la mama acasa.
Bunica mea, nascuta in acelasi an cu Majestatea Sa, a venit de la biserica si si-a schimbat "tinuta", fiindca nu avea nicio tragere de inima sa mearga la vot.
Nu o interesa politica.
Nu aveam timp sa-i explic ce si cum, asa ca am intrebat-o scurt :
"Vrei sa vina Regele inapoi ?"
Raspunde : "Da, da' cum ?"
Rapund eu "Hai la vot si pune stampila pe NU".
In cateva minute era deja echipata si am plecat.
Pe drum, am apucat sa-i spun cum era treaba cu republica semiprezidentiala.
Am votat, toata familia si vecinii, impotriva acelei Constitutii.
Am sperat, o vreme, ca romanii se vor trezi.
Nu am putut sa mai deschid televizorul in aceste zile.
Dupa 5 minute in care i-am vazut la capataiul Regelui pe fostii catei ai lui iliescu, deveniti dulai intre timp, am aruncat telecomanda.
Mi s-a facut scarba.
Tara a pierdut un Om cu adevarat mare si, odata cu el, a pierdut o speranta.
Din pacate, cei mai multi dintre noi nici macar nu-si dau seama de asta.
