Vorbim, ne dăm cu părerea, mai mult ori mai puțin, oameni care avem în spate zeci de ani de activitate în hidroelectrica, anii tinereții i-am petrecut în centrale subterane, ori nu, pe baraje, captări, etc. Acum bine trecuți de anii tinereții ,privind în urmă suntem bucuroși de tot ce am realizat, tineri absolvenți de 18, 20 de ani, repartizați în centrale de diferite tipuri și puteri, fără incidente și avarii majore în zeci de ani de explorare. Iar acum privind prezentul ..., parcă am fi în alt film, doar dezamăgire, tristețe, supărare și multă neputință. Au fost spuse multe și se vor mai spune, fiecare cu durerea și oftica lui, după pricepere ori dorință. Nu știu ce ne așteaptă în viitor, dar sigur nu va fi roz dacă o mai scăldăm mult in această letargie. Ce să mai vorbim de drepturile bănești înjumătățite, încadrări după zeci de ani de muncă, suflă-ndune minimul pe economie în ceafă, mai nou și transportul asigurat dispare cam pe nepusă masă, dureros. Aflu de la colegii de suferință din CHE Munteni, UH Oradea , centrală subterană, acces doar cu liftul și pe scări la o adâncime considerabilă de zeci de metri, de mai bine de un an de zile acest lift ( care este de prin anii 80) și-a dat obștescul sfârșit, așa că personalul de explorare dăi și urcă și coboară ,majoritatea trecuți bine de 50 și de ani, ce să vorbim când sunt reparații. Promisiuni ?..cu duiumul, doar au școală băieții, dar ce e dureros este că ing șef UH Oradea este fostul lider sindical hidrosind Veres P ..... Ce să mai vorbim... E doar un crâmpei din multele altele pe care le cunoaștem fiecare zi de zi.
Până când oare, până când....?
