Deh,lanțul slăbiciunilor e lung.
În ultimii 30 de ani statul român a dezvoltat față de firmele la care este majoritar o păguboasă slăbiciune, cea de politizare a conducerilor acestora.
Dea lungul timpului,toate formațiunile politice ajunse pe val au aplicat aceeași strategie.
Nu implementarea strictă a vreunui strălucit program de guvernare era motivul pentru care, după orice alegeri,schimbau echipele de conducere ci altul.
Pagubele produse au trebuit cumva recuperate și astfel s-a inventat o altă slăbiciune : cei de jos sunt buni de plată pentru furaciunile celor de sus.
Niciodată cei care au produs pagube le-au și plătit.
Celor de jos li s-a închis definitiv gura prin minimizarea forței sindicatului(o altă slăbiciune tolerată și chiar agreată în cerc restrans).
Astfel verigile hotiei s-au înmulțit atât de mult încât ne-am trezit înlănțuiti în neputință.
