Așa a fost, este și va fi mulți ani de acum în colo.
Până în insolvență sindicatul mai ținea câte o ședință, mai rar e adevărat.
Anevoios și greu câteodată dar se mobiliza totuși lumea pentru motive ce reclama lupta sindicală.Se mergea la grevă.
An de an se obțineau drepturi pentru toți salariații nu doar pentru cei de la vârful ierarhiei.
A trebuit să vină Borza, cel pus pe capatuiala, să taie din drepturile câștigate cu greu în mulți ani, ca să declare profit cu forcepsul.
A plecat omul negru, profitul a continuat, dar celor ce îl produceau li s-a tăiat în continuare din drepturi, chiar și câștigate în instanță.
A vrut adm.implementat Mercer-ul, așa s-a întâmplat.
A pohtit CCM pe doi ani, la fel : a câștigat.
Din lista cu care conducerea sindicală declara că se prezintă la negocieri nu a obținut aproape nimic, ci doar niște mici măriri aruncate dea lungul contractului, așa ca niște firmituri.
La avansările anuale adm. foloseste fel și fel de tertipuri pentru a reduce șansele de promovare a celor oricum defavorizați.
Adm.a reușit să reducă spre zero activitatea sindicala, de parcă am fi într-o insolvență sau stare de urgență perpetuă.
Conducerea sindicală pare neputincioasă sau într-un fel de consemn la inacțiune ordonat de adm.
Singura reacție la tot mai multele nemulțumiri ale membrilor de sindicat este sarcasmul.